„Exemplul nu este calea cea mai buna de a influenta pe ceilalți. Este singura.”
Albert Schweitzer

Articolele despre coaching se înmulțesc, și se pare că s-a declanșat o competiție în a furniza definiții despre ce ar trebui să facă și să nu facă un coach, ce este și ce nu este coaching-ul, care trebuie și care nu trebuie să fie tehnicile folosite, care este și nu este parcursul de formare optimal, care este și care nu federația cea mai buna, s.a.m.d.

Nu adaug vocea mea la acest cor, mai ales că am recitit articolele mele de anul trecut și nu pot decât să confirm– cu mai multa forță, daca doriți– ceea ce deja am scris: “un coach este în primul rand un antrenor personal, ce iți permite să atingi un nivel de performante care ar fi imposibil de atins muncind singur, iar concentrarea asupra performantei și rezultatele concrete sunt cele care definesc munca de coach așa cum o înțeleg eu”.
Eventual, pe baza acestei definiții, nu pot să ascund că rămân foarte sceptic când văd cât de multa atenție se da la aspectele formale (federații, parcursuri, procedeuri, ore de formare, s.a.m.d) și cât de putina la ceea ce într-adevăr contează, adică ce rezultate obțin într-adevăr clienții care apelează la noi.

Adică, mă scuzați daca insist asupra acestui concept, dar daca citesc că lucrul cel mai important pentru a-ți alege un coach este să știi din ce federație face parte și cate ore de formare are, este că și cum ți-ai alege o melodie verificând din ce asociație face parte compozitorul și cate ore i-a luat să o scrie: criteriul acesta mi se pare cât se poate de departe de conceptul meu de calitate, și nu mă convinge deloc. Încă o data, tot ce mi se par interesante sunt rezultatele concrete care se obțin, restul fiind palavrageli. Firesc, este o părere strict personala.

Acestea fiind spuse, mi se pune destul de des întrebarea “care este, după părerea ta, principala calitate personala pe care trebuie să o aibă un coach daca vrea să fie de succes în activitatea lui și să obțină – tocmai – rezultate de la client?”
În privință asta nu am nici cea mai mica îndoială, și răspunsul este – pentru mulți – cât se poate de deranjator: condiția “sine qva non” pentru a fi un bun coach este coerenta dintre ceea ce spui și ceea ce faci!

“Fă ce spune popa și nu ce face popa” se pare că este o atitudine cât se poate de răspândită la orice nivel, și poate asta explica de ce atâta lumea vrea să se ocupe de consultanta, training, coaching, counseling, mentoring, și cine mai știe ce. Poate se considera că e mult mai comod să spunem celorlati ce au de făcut, decât să facem noi.
E adevărat, poți să fi un medic foarte bun și totuși să fii tu însuti bolnav; poți să fi un consultat de cuplu extraordinar și totuși viață ta personala să fie un dezastru; poți să fi un antrenor de basket și totuși să fii în cărucior cu rotile.
Dar totuși astea sunt oarecum excepții și în alte domenii nu funcționează deloc: ați accepta îndrumare financiara de la un mort de foame? Ați accepta sfaturi dietetice de la un obez?

Deci, datorita specificului activității de coach, incoerenta dintre ceea ce spune clienților și ceea ce face mi se pare devastatoare pentru relația cu un client și, mai ales, în vederea obținerii rezultatelor de performanta.

În viziunea mea, un coach este, în primul rand, un model pentru ceilalți și nu numai pentru clienți; este cineva care te inspira să dai cel mai bun din tine, uneori prin simpla să prezenta (și cred că toți cunoaștem persoane care au acest efect asupra noastră, și care poate nu au auzit niciodată de cuvântul “coaching”)

Și singura cale de a obține acest rezultat este de a comunica prin propriile acțiuni că anumite trăsături de succes, sănătate, echilibru, autostimă, rezultate – trăsăturile de învingător, daca ne place cuvântul – pot fi într-adevăr atinse urmărind parcursul pe care îl propunem celorlalți. Lumea ar trebui să conștientizeze, prin exemplul nostru personal, că “într-adevăr, se poate trai mai bine”.

În timp ce daca tot ce oferim este lipsa de integritate, neîngrijire, nepăsare și incoerenta, munca noastră nu vă avea nici cel mai mic efect pozitiv.

Așa că să încercam să folosim tehnica “Walk what you talk” în munca noastră de coachi: poate descoperim că funcționează mai bine pentru rezultate și pentru CV-ul nostru decât 12 certificări și 500 de ore de formare telefonica intercontinentala…