Vi s-a întâmplat vreodată să vă implicați atât de profund într-o activitate foarte solicitantă, care necesită toată atenția dumneavoastră, încât să nu vă dați seama de trecerea timpului?

Sau v-ați concentrat atât de mult pe o sarcină interesantă, încât nu a existat loc în mintea dumneavoastră pentru dialogul intern, critici și îndoielile obișnuite?
Vi s-a întâmplat vreodată să reacționați în mod corespunzător și imediat la orice provocare pe care sarcina v-a prezentat-o? Și – în ciuda efortului și a dificultăților – să simțiți o senzație de măiestrie, relaxare și
încredere?Adică sarcina să fie intrinsec satisfăcătoare?

Dacă – așa cum sper – vi s-a întâmplat acest lucru, înseamnă că ați experimentat așa-numita „stare de flow”, o stare de spirit care este în același timp cauză și efect al unei performanțe de vârf, o stare în care putem
accesa resurse de la un alt nivel, o stare în care temerile și limitările obișnuite nu mai au efect, blocajele dispar și ne putem exprima la maximum, știind că ne putem baza pe un nucleu interior de autenticitate care percepe realitatea – și o evaluează, și răspunde la ea – cu o precizie și o viteză infinit mai mari decât gândirea rațională obișnuită.

Această stare mentală este bine cunoscută de mii de ani și fiecare sportiv, dansator, artist, scriitor, interpret a încercat să ofere o descriere personală a acesteia: unii vorbesc despre a fi „în zonă” sau „în ritm”, alții
despre extaz sau stare de grație… iar maeștrii de arte marțiale vorbesc despre mushin, „fără minte” sau despre mizu no kokoro, „mintea ca apa”.

În calitate de formator, antrenor și consultant, am fost întotdeauna interesat de performanță și de metodele de îmbunătățire a acesteia și, de fiecare dată când am aprofundat, am întâlnit acest „concept de flux”, chiar dacă a fost denumit cu nume diferite. Acest concept mi s-a părut absolut fascinant și am devenit convins că această „stare de flux” este adevărata cheie pentru a obține rezultate excelente în orice tip de activitate.

În ultimele decenii, un profesor și cercetător de la Universitatea Columbia cu un nume impronunțabil, Mihaly Csikszentmihalyi (deloc surprinzător, toți studenții și colaboratorii săi îi spuneau „Dr. C”…), a făcut numeroase cercetări în acest domeniu, a studiat nenumărați sportivi și performeri din diferite domenii și a publicat un număr mare de cărți despre această stare de spirit.

Am o mare admirație pentru „Dr. C” și am citit multe dintre lucrările și cărțile sale; cu toate acestea, mi se pare că nu a avut curajul să treacă pragul dincolo de care ideile sale ar fi cu adevărat revoluționare. Adică se limitează la a descrie starea de flow ca pe ceva extraordinar, rezervat doar performerilor de elită și care apare din întâmplare, ca prin magie, fără să realizeze că, în realitate, este o stare absolut naturală, chiar cea mai naturală stare a omului, o stare în care se află orice copil până când este robotizat de educația clasică, ceea ce explică, de altfel, de ce copiii învață atât de repede și obțin instinctiv performanțe extraordinare.

Pornind de la studiile profesorului Csikszentmihalyi, am dezvoltat și extins lucrările acestuia pentru a desprinde o serie de principii care pot fi utilizate ca o listă de verificare și, mai ales, o serie de exerciții cu aplicare practică imediată, pentru a beneficia de avantajele pe care această stare de spirit le oferă celor care au nevoie de performanțe ridicate în activitățile lor.

Sistematizarea pe care am realizat-o am denumit-o „Fluxogenics” și, întrucât se bazează pe cele mai recente descoperiri despre creier, unele dintre concluziile la care am ajuns pot părea într-adevăr surprinzătoare.

Nu există suficient spațiu aici pentru a vorbi despre neurofiziologia, psihologia evolutivă și modularitatea minții; pentru a simplifica, putem spune că mintea – departe de a fi un sistem unitar – este alcătuită dintr-un număr enorm de rutine, subrutine, subsisteme, rețele, reacții programate etc., fiecare dintre ele evoluând pentru a face față provocărilor mediului, fiecare dintre ele funcționând perfect în scopul creșterii șanselor noastre de supraviețuire în acest mediu.

Conștiința rațională – acel „eu” care ne face oameni și de care suntem atât de mândri – nu este altceva decât cel mai recent dintre aceste „module mentale”.

Și dacă mintea rațională – cu capacitatea sa fantastică de a crea modele explicative și previzionale ale realității – este cea care a făcut posibilă dezvoltarea socială și tehnologică, din același motiv această minte – atunci când este suprautilizată – este cea care creează anxietate, stres, îndoieli, temeri, critică și care – în cele din urmă – paralizează un mecanism perfect precum organismul uman.

Așadar, departe de a fi ceva extraordinar, ceea ce eu consider starea de flux este doar o stare în care diferitele părți ale minții, în loc să acționeze independent într-un mod dezorganizat, se mișcă în aceeași direcție către un obiectiv comun; o stare în care partea rațională a minții – în loc să ne paralizeze performanța cu îndoieli, critici, temeri, gânduri negative și așa mai departe – își face adevărata treabă, și anume să aleagă obiective și direcții și apoi să lase celelalte părți ale minții – acum aliniate și concentrate – să își facă treaba fără blocaje inutile.

Dacă vă place metafora, mintea rațională trebuie să acționeze ca un dirijor de orchestră, care dă indicații, tempo, interpretare, dar apoi lasă muzicienii să cânte fără să intervină în partea mecanică a muncii.

Desigur, aceasta nu este o sarcină simplă, iar realizarea acestei separări între deciziile raționale și execuție este exact scopul antrenamentului mental în artele marțiale; același scop al părții mai tehnice a fluxogeniei.

Oricum, chiar dacă nu putem provoca direct starea de flux, putem verifica dacă sunt îndeplinite condițiile principale care fac posibilă starea de flux:

-relaxare mentală și fizică

-obiective bine stabilite, cu reguli clare de verificare a rezultatelor

-concentrarea absolută asupra aspectelor determinante ale performanței, lăsând deoparte ceea ce nu este relevant pentru atingerea obiectivului

-atunci când este posibil, feedback imediat cu privire la efectul acțiunilor, astfel încât acestea să poată fi modificate momentan pentru a obține rezultatul maxim

– echilibru între nivelul de capacitate și provocare: activitatea este suficient de dificilă pentru a solicita
utilizarea tuturor resurselor noastre, dar nu atât de dificilă încât să fie percepută ca imposibilă și să producă frustrare

-stăpânirea deplină a aspectului tehnic al interpretării și, în consecință, un nivel ridicat de încredere

Dacă ne putem concentra atenția asupra acestor aspecte, poate că ne vom da seama că starea de flux nu este ceva misterios rezervat unei elite a performerilor de vârf, ci ceva ce putem folosi cu rezultate bune în viața personală și profesională; între timp, poate că vom descoperi că, învățând cum să stăpânim starea de flux, nu este atât de dificil să devenim un performer de vârf de elită….